Toate activităţile noastre zilnice implică multe aspecte pozitive, dar şi unele mai puţin plăcute. De multe ori, când avem de luat anumite decizii importante, aşternem pe hârtie argumentele pro şi contra. Iar decizia corectă este cea care strânge cele mai multe argumente pozitive. La fel se întâmplă şi în cazul colectării separate, uneori avem nevoie de mai multe informaţii ca să ne convingem că facem un lucru corect şi bun pentru noi. Am strâns mai jos principalele argumente care să ne contureze o idee cât mai clară asupra faptului că este bine să colectăm separat deşeurile.

• Dacă reciclăm deşeurile de ambalaje reducem poluarea, economisim energie, conservăm resursele naturale şi reducem cantitatea de gunoi depozitată.

• Pentru fabricarea unui kg de material PET se utilizează aproximativ 2 kg de petrol şi importante cantităţi de energie.

• Reciclarea plasticului reduce consumul de apă şi reduce generarea CO₂ de 2,5 ori.

• Diverse tipuri de sloturi la https://aviatorgame1.com/ vor avea propriile fonduri autonome pentru sport, iar jucătorii au şansa de a câştiga compensaţii bogate după cum indică propriile talente de joc.

• Descompunerea naturală a plasticului în mediul înconjurator necesită peste 500 de ani din cauza materialelor care îl alcătuiesc.

• Din 10 Pet-uri reciclate se poate fabrica un tricou sau un metru pătrat de covor, iar din 50 de Pet-uri se poate face un pulover.

• Producţia de plastic utilizează 8% din producţia de petrol a globului.

• Cu fiecare tonă de plastic reciclat se economisesc între 700 şi 800 de kg de petrol brut.

• Dozele metalice pentru băuturi sunt fabricate din aluminiu, un material deosebit de valoros pentru industrie.

• O doză de aluminiu se degradează în cca. 500 de ani.

• Aluminiul este 100% reciclabil.

• Un televizor poate funcţiona trei ore încontinuu cu energia economisită prin reciclarea unei cutii de aluminiu.

• 1 tonă de deşeuri de hârtie salvează cinci arbori cu o vechime de 80-100 de ani sau aproximativ 5 mc de masă lemnoasă necesară fabricării unei cantităţi echivalente de celuloză.

• Realizarea hârtiei din deşeuri de carton sau hârtie reciclată se face cu consumuri energetice de 2-3 ori mai reduse decât în cazul folosirii fibrelor celulozice.

• Fiecare tonă de carton reciclată salvează 17 copaci.

•1 tonă de hârtie reciclată = 27 kg de noxe mai puţin.

• Reciclarea unei tone de ambalaj din sticlă permite economisirea a 660 kg de nisip, consumul de energie al unui locuitor timp de o lună, consumul menajer de apă al unui locuitor pe o perioadă de 4 zile.

• Sticla se poate recicla la nesfârşit fără să îşi piardă din calităţi.

• Sticla reciclată este principala materie primă în industria sticlei.

•Sticla are nevoie de 1 milion de ani pentru a se descompune în bucăţele mici.

•În fiecare lună oamenii aruncă suficiente sticle şi borcane încât să umple un zgârie-nori. Toate acestea ar putea fi reciclate!

•O tonă de sticlă topită înseamnă 315 kg de CO₂ în atmosferă

Reciclarea are loc din două motive: fie pentru valoarea de piaţă a materialelor reciclate fie pentru a evita costul de depozitare. Este însă nevoie de o analiză pentru a înţelege sistemul de reciclare şi lanţurile de valori pentru diferitele fluxuri de materiale.

Fluxurile de materiale ce necesită să fie analizate includ ambalaje feroase şi neferoase, sticlă, recipiente din plastic, baterii din plumb şi cauciucuri de maşină. Vehiculele scose din uz pot fi de asemenea reciclate, dar trebuie acordată o atenţie sporită pentru a refolosi părţile bune, pentru a trata bateriile, a recicla carcasa, etc.

Se vor aduna informaţii despre reciclarea existentă, calitatea şi cantitatea materialelor, valoarea adăugată precum sortatea, presarea, împachetarea, spălarea şi casarea realizate la nivel local şi echipamentul folosit. Identificarea operatorilor şi a pieţelor existente sau a celor potenţiale  pentru reciclare poate fi realizată cel mai bine prin cercetare investigativă, începând de la un operator şi urcând pe lanţul de operatori implicaţi.

De obicei, operatorii activi din acest sector se cunosc între ei, înţeleg industria şi piaţa şi, de asemenea, sunt conectaţi între ei prin aranjamente de afaceri care nu sunt neapărat formale. Participanţii din sectorul privat pot aparţine de sectorul formal sau semi-formal.

Se vor strânge de asemenea informaţii despre rolul şi activitatea autorităţilor în sectorul reciclării. Activităţile de reciclare pot fi îmbunătăţite prin măsuri de politici publice care ar reduce importul de produse care sunt greu de reciclat sau prin sensibilizarea opiniei publice şi introducerea de stimulente care încurajează consumul prietenos cu mediul. Acest timp de consum înseamnă trecerea la bunuri naturale,  favorizarea produselor cu ambalaj redus, alegerea de a nu cumpăra produse care cresc cantitatea de deşeuri şi sunt greu de reciclat.

Creşterea nivelului de reciclare poate fi uşor obţinut prin creşterea preţului materiilor prime reciclabile, indiferent de fluxul de material. Acest lucru se poate face printr-un sistem de restituire a garanţiei sau prin alocarea unui buget pentru un sistem de „buy-back”. Într-un sistem de restituire a garanţiei, consumatorul plăteşte o sumă mică de bani drept garanţie pentru un recipient sau un ambalaj similar pe care o primeşte înapoi când reciclează ambalajul. Pe baza analizei şi a chestionarelor vom identifica suma acestei garanţii sau subvenţie pentru a crea un stimulent real pentru cumpărător.

Ce este PET-ul?

PET este prescurtarea de la polietilen tereftalat şi se prezintă sub forma unei răşini (o formă de material plastic).  Mai precis, polietilenul tereftalat este o combinaţie a doi monomeri: etilen glicol modificat şi acid tereftalic purificat.

Acesta a devenit un material foarte răspândit mai ales în industria alimentară (îmbuteliere de băuturi răcoritoare, apă, lactate, ulei, oţet) fiind ieftin, uşor, rezistent la şocuri şi reciclabil.

PET-ul, ca dealtfel toate materialele plastice, nu este biodegradabil şi în plus este un material extrem de rezistent. În natură, durează cam 700-800 de ani până începe să se descompună şi se dezintegrează complet abia după circa 1.000 de ani. De aceea ar fi bine ca acest material să fie reciclat de fiecare dintre noi.

Cum se reciclează?

PET-urile se colectează în containerul galben  (pentru plastic şi metal)

Ce se produce din ambalajele reciclate? Ei bine, dacă aveţi prin casă o jachetă de tip fleece (un „polar”, cum i se mai spune), este perfect posibil ca aceasta să fie produsă din sticle de PET reciclate!

Polietilenul tereftalat reciclat (RPET) poate fi folosit pentru: fibre de poliester (75%) folosite la rândul lor ca materie primă pentru covoare, tapiţerii, jucării, pâsle pentru industria textilă, ca izolaţie la paltoane, saci de dormit, industria auto, folie industrială; chingi şi benzi; noi ambalaje PET alimentare şi nealimentare (ex.: cartoane pentru ouă, obiecte de uz casnic etc).

Prin reciclarea PET-urilor se reduce semnificativ cantitatea de deşeuri ce sunt depozitate la gropile de gunoi, ponderea acestora crescând îngrijorător în ultimii ani, ajungând până la 30% din volumul total.

Arderea a acestui tip de deşeu nu este o soluţie de luat în calcul pentru eliminarea acestui tip de deşeu, deoarece prin arderea plasticului se elimină substanţe care produc diferite boli. Mai mult decât atât, materialele plastice mai complexe cum sunt vinilinul, ebonita, bachelita ori cauciucurile, emană prin ardere substanţe care produc cancer, atacând în primul rând sângele, care în timp poate îmbolnăvi toate organele corpului.

Colectarea corectă a acestor deşeuri în vederea reciclării reprezinta cea mai bună alternativă pentru protejarea mediului înconjurător şi a sănătăţii populaţiei.

De-a lungul timpului s-au facut studii din care a reieşit că ambalajele de carton pentru lapte şi suc, deşi sunt 70% din carton, se sortează mult mai uşor din containerul galben (cel pentru plastic şi metal) faţă de situaţia actuală, în care ele sunt sortate din containerul albastru (pentru hârtie –carton) şi astfel sunt mai uşor de reciclat.

Iată cum:

După ce sunt colectate din containere, cutiile trec printr-un proces de sortare, apoi sunt trimise la reciclat. Aici sunt introduse într-un blender imens, industrial, care, timp de 20 de minute, nu face altceva decât să le agite. Apa şi forţa centrifugă desprind astfel fibrele de carton de celelalte materiale din compozitia cutiei (polietilenă şi aluminiu). E atât de simplu!

Fibrele de carton sunt apoi folosite pentru a produce tot felul de ambalaje, caiete, pungi de hârtie, cofraje de ouă sau hârtie igienică.

Dar ce se întâmplă cu polietilena şi aluminiul? Ei, bine, ele sunt omogenizate şi, printr-un procedeu numit extrudare, devin granule. Granulele sunt apoi topite şi pot fi transformate într-o gamă largă de produse:  tăviţe pentru transport, bănci pentru parcuri, pixuri, brelocuri, jucării, material pentru industria construcţiilor, etc.

Sursa: EcoRom Ambalaje (www.colecteazaselectiv.ro)